Şi totu-i efemer
Şi este egal
Ca o prefaţă simplă
La punctul final.

Sunt ros de iluzii
Sunt ros şi de gând
Sunt mersul aiurea
Pe cer şi Pământ.

Şi sunt ca făclia
Ce arde şi stinsă… mereu
Şi sunt o eclipsă de soare şi lună
Şi simt că sunt eu.

Acum pornesc cu pasul lung
Spre Dumnezeu
Şi văd o lumină şi-o umbră
Şi cred…

Şi înteleg… că sunt eu.